Virgil Ierunca- mântuirea românească – HotNews.ro

Mi se pare extrem de inspirată decizia Editurii Humanitas de a republica simultan atât volumul de publicistică Românește cât și Trecut-au anii…Fragmente de jurnal, întâmpinări și accente, scrisori nepierdute, ambele purtând semnătura lui Virgil Ierunca.

Mircea MorariuFoto: Arhiva personala

Amândouă au fost scrise, în esență, în aceeași perioadă, amândouă sunt produsul acelorași opinii și al acelorași stări de spirit, ambele depun mărturie despre faptul că, de la bun început, adică din primii ani ai exilului său parizian, Virgil Ierunca a trăit, cum o subliniază el însuși într-un interviu acordat lui Al. Cistelecan, conectat la România. Sigur au existat câteva luni în care Virgil Ierunca a trăit într-un spațiu neutru, “unde exista numai durere și întristare “, însă, așa după cum Virgil Ierunca mărturisește în același interviu, a intervenit, la un moment dat, o iluminare în urma căreia viitorul autor al programului Povestea vorbei, s-a convertit la România. Sau, așa după cum putem citi într-un interviu acordat lui Octavian Paler, importanța României a crescut pentru Virgil Ierunca după sosirea lui la Paris. Ea a fost deopotrivă, mântuire, devenită logodnă și locuire.

Indubitabil, această convertire/mântuire a avut un preț. Unii dintre prietenii români regăsiți pe malurile Senei, ca, de pildă, profesorul Basil Munteanu, i-au reproșat lui Ierunca risipirea sau, mai exact, sacrificarea unei posibile cariere franceze pe care o aproximau cu șanse de a fi strălucită. De altminteri, după 1989, acest reproș li s-a făcut evident denigrator, și pe cu totul alte tonuri atât Monicăi Lovinescu cât și lui Virgil Ierunca. Au fost și anii zbaterilor în vederea demascării imposturii lui Constantin Virgil Gheorghiu care, după publicarea romanului Ora 25, a dobândit în Occident o notorietate considerată de Ierunca a fi nedreaptă și uzurpatoare. A existat și o perioadă de sărăcie pe care notațiile din Trecut-au anii…o descriu cu lux de amănunte, însă și cu o exemplară decență. Au existat…